Etichete

Că tot e sezonul lor, am să povestesc câte ceva despre lebeniţe. Şi încep eu a căuta lebeniţe prin pieţe, văd la toate „Dăbuleni” dar unele-s verzi complet, altele cu nişte dunguliţe albe (trăiasca Grecia). Şi mă duc la primul omuleţ şi-i spun că-mi doresc după cum urmează: „Una proaspătă, dulce-dulce şi fără textură cristalină şi pe la vreo 8-10 kg”. Bate omul la ele, se uită, toate cele şi-mi dă să gust. Verdict? Fără gust şi cu textură cristalină; îl refuz politicos şi-i spun că nu este ceea ce eu am cerut, îmi desface alta iar acum era doar dulce, dar nu şi proaspătă. Am cumpărat-o până la urmă, că nu-mi place să mă ţigănesc. La fiecare păţesc la fel, foarte rar prind una dulce, proaspătă (să se audă cum trosneşte când o tai) şi roşu-roşu🙂 Deşi le spun mereu din start ceea ce caut şi să nu-mi ofere una pe jumate dulce, tot fără gust le primesc, dar în schimb, toate sunt de Dăbuleni domnule, niciuna de Grecia sau de pe alte meleaguri. Deja m-am săturat căutând lebeniţa acea care mi-o doresc. Acum 5-8 ani, găseai lebeniţe dulci la tot pasul, acum le găseşti fără niciun gust şi c-o culoare spălăcită. Până data viitoare, mă voi răcori c-o îngheţată cu gust de lebeniţă, barem atât🙂

Nu mi-ar strica nişte sfaturi practice după ce-ar trebui să mă uit să fie aşa cum am descris. Despre codiţă ştiam că trebuie să fie uscată, pentru a fi considerată proaspătă iar cu ciocănitul în lebeniţă, n-am idee🙂

Image