Te implici fizic, sentimental, emoţional, mintal şi tinzi să crezi că şi celălalt o va face, într-o oarecare măsură. Ce te faci dacă (o) iubeşti şi totul s-a oprit acolo? Dacă tot ceea ce primeşti înapoi este doar… indiferenţă sau câte-o vorbă aruncată în vânt pentru jocul minţii al celuilalt? Nu ştii nimic privitor la intenţiile celuilalt. Răstorni toate situaţiile să fie o relaţie fructuoasă, te simţi ca într-o barcă pe-o mare învolburată, rătăcind fără vreo direcţie anume, vâslind pentru amândoi, lovit din toate părţile şi când eşti oarecum pregătit să renunţi atunci primeşti puţină atenţie pentru a te menţine în joc, nu că te-ar iubi ce pentru a nu-ţi permite să-ţi refaci sentimentele sau viaţa. Ai face aşa sau ai trecut prin aşa ceva? Cam multe persoane dornice de acest joc al minţii, să te bage într-un cerc şi  te poartă prin tot feluri de stări, cu suişuri şi coborâşuri. Ai încă de la început toate semnalmentele că va merge greşit, dar speri şi doreşti să faci să meargă bine şi lupţi pentru acel ceva, cu ideea că poate nu s-a acomodat, e neînţeleasă sau pur şi simplu n-ai vrut să conştientizezi că ţie ţi se întâmplă astea. Ţii cu dinţii de-o relaţie în care tu dădeai, celălalt primea şi cam atât. Tu ai reuşit să te îndrăgosteşti, sfârşind prin a suferi şi celălalt a reuşit să se joace cu iubirea făcând din ea un joc al minţii.

Închei cu: Cineva este iubit, cineva iubeşte.