Sunt ortodox, când eram mai mic mergeam la biserică doar când erau sărbătorile legale şi…cam atât. Am crescut şi am început să văd altfel lucrurile, sau cel puţin speram. Sunt o persoană selectivă, am ales mereu bisericile simple din lemn, fără termopan(e) şi fără aer condiţionat/ventilator din simplul motiv că aş vrea să simt că se petrece ceva minunat şi spiritual acolo, să simt altfel vorbele… să văd biserica fără atâta tehnologie… şi să mă simt înconjurat de vorbele preotului.  Mereu mi-au plăcut sfaturile preoţilor de la sfârşitul slujbei… dar am o oarecare reţinere să mai merg la biserică. Se insistă foarte mult să fii cel mai mare credincios, să te încrezi doar în EL, să faci doar cum vrea EL… să ne rugăm doar… în fine, doar să ne trăim viaţa altfel. Am început să mă întristez, oarecum… când auzeam povestioare cum că, oamenii mor că aşa a vrut Cel de Sus, că trebuie să ne găsim sprijinul în EL şi nu în oameni… în fond, să devenim nişte „brute” a societăţii. Nu-mi plac cărţile bisericeşti, nu au un limbaj pe înţelesul tuturor, mi se par cuvinte pompoase folosite… în fond, ar trebui să fie o carte din care să învăţam/aflam lucruri noi cu toţii, mi-ar plăcea să fie o cărticică simplă, cu nişte cuvinte simple (care să te atingă acolo unde trebuie). Am renunţat şi la biserici din simplul motiv că sfaturile sunt date pentru a nu mai greşi niciodată dar sunt sigur că nu aş putea ajunge perfect… şi ce sfat e acela că dacă ţi-e copilul pe moarte tu să nu te mai zbaţi să încerci toate soluţiile ce să ai gândul că „Aşa a vrut Dumnezeu, îl va lua/l-a luat la El”. Nu-mi place să mă rog din cărţi, parcă aş face o incantaţie… Dumnezeu e acolo, şi te ascultă oricum ai fi, analfabet, deştept…cu bani sau sărac. Ştiu doar Tatăl Nostru, şi o spun cu sinceritate… nu folosesc cuvinte mari, nu cer bani şi alte minunăţii de genul. De ce ţi se spune necredincios că nu mergi la biserică? cu ce te ajută un preot?! Văd oameni care merg la biserică, se dau sinceri şi puri şi după ce au ieşit… doar a fi răi sunt capabili… care-i rostul ?! Cred cu tărie că o rugăciune spusă din suflet şi cu adevărat, face mai mult decât toate cărticele (discursuri) despre cum să te rogi. Nu poţi simţi ceva intens citind ceva ca pe o poezioară.